HD/4K/SD
Platforma CINETHRONIX
Navomodelismul nu este doar un hobby sau o activitate tehnică, ci o pasiune care prinde suflet. Pentru cei care îl practică, fiecare navomodel începe cu un vis și continuă cu multe ore de muncă liniștită, atenție și răbdare. Așa cum un artist își exprimă trăirile printr-o pictură sau o sculptură, navomodelistul își pune emoțiile, priceperea și orele de documentare în fiecare piesă, în fiecare detaliu mic,
dar la fel de important.
Construirea unui navomodel seamănă cu procesul de creație artistică: uneori este dificil, alteori obositor, dar întotdeauna plin de satisfacții. Fiecare linie a carenei, fiecare element montat cu grijă vorbește despre mâna omului care a lucrat cu pasiune și dragoste pentru a aduce la viață un model care a existat în realitate.
Navomodeliștii români sunt dovada vie că această pasiune poate duce la performanțe extraordinare. Prin perseverență și dedicare, ei au ajuns campioni mondiali la numeroase categorii, ducând numele României pe cele mai înalte podiumuri. Dincolo de medalii și titluri, navomodelismul rămâne, însă, o artă a oamenilor pasionați, în care mâinile, mintea și inima lucrează împreună pentru a crea ceva frumos și viu, demn de a fi admirat de ceilalți. Vizionați acest film documentar dând click pe fotografie.
Capul Sounio este situat la o distanță de 67 de kilometri de Athena, fiind încadrat de insulele Makronissos, Chios, Aghios Ghiorghios și Patrocle. Primele informații despre acest loc provin din binecunoscuta lucrare Odiseea, cu referire directă la peregrinajele lui Ulise de după încheierea Războiului Troian. Homer acreditează ideea că aici a fost înmormântat Phrontes Onetorides, cârmaciul corăbiei regelui Menelau. Intrând în lumea reală, informațiile istorice acreditează ideea că, pe parcursul secolelor al VII-lea și al VI-lea înainte de Christos, athenienii ridicaseră la Sounio o fortăreață formată din mai multe ziduri groase pe aripile din nord și vest, care formau un avanpost în calea unui eventual atac pe mare asupra capitalei. În secolul al V-lea Î.Chr. este notată și existența unei prime versiuni ale Templului lui Poseidon, realizat din tuf, o rocă sedimentară poroasă, care a fost, însă, distrus de armata persană în 484, în timpul campaniei militare de cucerire a Greciei purtate de regele Xerxes I. 4 ani mai târziu, după bătălia navală de la Salamina, athenienii au organizat mai multe ritualuri aducând ofrande zeului Poseidon pentru obținerea strălucitei bătălii pe mare. Vizionați acest documentar
În anul 1488, la doi ani după Bătălia de la Șcheia, considerată ultima etapă a campaniei de eliberare a Moldovei de sub administrația otomană, Ștefan cel Mare a hotărât construirea unui complex monahal aflat la 36 de kilometri de cetatea de scaun de la Suceava. Pe lângă inconfundabila nuanță de albastru care se găsește numai aici și care a făcut Voronețul cunoscut în toată lumea, exteriorul bisericii este ilustrat cu scene ale Judecății de Apoi, care au rezistat timp de aproape 500 de ani și care au consacrat acest așezământ drept Capela Sixtină a Estului. Vizionați acest documentar
Hopliții s-au pus în mișcare prin marșul
tradițional al falangelor, însă, treptat,
o dată cu primele săgeți lansate de arcașii
persani, au început să alerge către inamic.
Cunoșteau această strategie și teribila forță
distructivă a arcașilor persani, astfel că țintele
erau mult mai greu de nimerit atunci când
alergau. Artaphernes își masase cei mai buni
soldați, probabil nemuritorii, în centru,
atacând exact acolo unde plănuise Miltiades,
astfel că a reușit să străpungă relativ ușor linia frontului. Persanii căzuseră în cursă, crezând că atacul athenienilor echivala cu o sinucidere, ei neavând cavalerie și atacând în fugă și nu
în falangă compactă, cum procedau în mod tradițional. Însă, concomitent, aripa celor 1000
de plateeni și grosul hopliților s-au pliat, înconjurând armata persană prin efectuarea unei manevre de dublă învăluire. O parte a cavaleriei persane, care nu se îmbarcase, fusese anexată, între timp, pe aripa dreaptă a frontului, încercând să reducă din presiunea de pe flancuri. În timp ce jumătatea dinspre dealuri a grecilor strivea, sub echipamentul greu, trupele centrale inamice, cealaltă parte a atacat trupele care deja se retrăgeau către corăbii. Mulți dintre persani s-au refugiat către mlaștină, unde au fost măcelăriți de athenieni. În acest moment, persanii au înțeles că lupta este pierdută, refugiindu-se către corăbii. O parte dintre greci i-au urmărit și i-a nimicit pe plajă, în timp ce restul trupelor au susținut atacul asupra persanilor încercuiți din zona centrală. Vizionați acest documentar dând click pe pictogramele de mai sus.
BĂTĂLIA DE LA MARATHON
Galionul, regele mărilor
În istoria multimilenară a navigației, nimic nu i-a fermecat atât de mult pe admiratorii navelor cu vele sau pe cei care și-au unit destinele cu marea așa cum a făcut-o galionul. În ultimele zeci de ani, mai ales prin prezența sa în cadrul unor producții cinematografice de largă audiență, acest tip de navă a devenit imaginea fascinantă a filmelor cu pirați, a căutătorilor de comori, conquistadorilor sau a bătăliilor navale care au implicat Invincibila Armada. Momentul în care faimoasa flotă de galioane spaniole a fost învinsă de englezi în 1588, a condus, indirect, la pierderea hegemoniei comerțului maritim cu America, acesta fiind, practic, actul de naștere al Imperiului Britanic. Chiar și în aceste condiții, galioanele spaniole au continuat să dețină supremația pe mare în secolele al XVI-lea și al XVII-lea pe cele două continente, protejând interesele Coroanei în bazinul Mării Mediterane, Africa de sud și în teritoriile descoperite de Cristofor Columb. Vizionați acest documentar dând click pe pictogramele de mai sus.
PALATUL PITTI
ȘI GRĂDINILE BOBOLI
Boboli sunt cele mai cunoscute grădini din regiunea Toscana, fiind un exemplu viu al stilului renascentist italian în domeniul artei peisagistice. Începuturile acestor amenajări sunt notate la începutul secolului al XVI-lea, când a fost conceput un parc în spatele palatului Pitti. Până la acest moment, familia princiară locuise în Palatul Medici, pe care îl ridicase pentru fata lor Isabella. Însă din cauza ginerelui violent și a scandalurilor repetate, Cosimo a hotărât să se retragă către o altă reședință. De altfel, deși nu a fost dovedit în instanță, sunt informații conform cărora Paolo Giordano Orsini o va ucide pe Isabella de Medici, soția sa, în 1576, pe motiv că l-ar fi înșelat cu Troilo Orsini, propriul lui frate. Cosimo și Eleonora au locuit, o perioadă, în Palazzo della Signoria, pe care l-au transformat în palat ducal. Însă această clădire nu corespundea nici funcțional și nici ca sediu al uriașului aparat funcționăresc florentin. Nici ducesa nu a fost încântată de traiul de aici, unde , în loc de a admira o grădină sau a-și petrece după- amiezile plimbându-se pe vreo alee umbroasă, avea la dispoziție doar o mică terasă cu flori în ghiveci și plante exotice. Motiv pentru care, în 1549, la sugestia soțului său, a cumpărat palatul de la Buonaccorso Pitti, un descendent al familiei , împreună cu grădina adiacentă din spatele edificiului, mutându-se aici chiar înainte ca lucrările de amenajare să fie finalizate. Vizionați acest documentar dând click pe pictogramele de mai jos.
Pe lângă celebrul acvariu din Genova, considerat
cel mai mare din Europa, faimosul galion Neptune reprezintă o altă atracție turistică de proporții a orașului
- port italian. Acesta este o copie fidelă a faimoaselor nave cu vele care străbăteau mările și oceanele lumii între secolele 16 și 18, fiind andocat în Porto Antico. Galionul Neptune a fost construit pentru filmul Pirații, regizat de Roman Polanski, fiind proiectat de Compania David M. Cannell & Associates, beneficiar fiind casa de producție Carthago Films .
Vizionați acest documentar
