Hopliții s-au pus în mișcare prin marșul tradițional al falangelor, însă, treptat, o dată cu primele săgeți lansate de arcașii persani, au început să alerge către inamic. Cunoșteau această strategie și teribila forță distructivă a arcașilor persani, astfel că țintele erau mult mai greu de nimerit atunci când alergau. Artaphernes își masase cei mai buni soldați, probabil nemuritorii, în centru, atacând exact acolo unde plănuise Miltiades, astfel că a reușit să străpungă relativ ușor linia frontului. Persanii căzuseră în cursă, crezând că atacul athenienilor echivala cu o sinucidere, ei neavând cavalerie și atacând în fugă și nu în falangă compactă, cum  procedau în mod tradițional. Însă, concomitent, aripa celor 1000 de plateeni și grosul hopliților s-au pliat, înconjurând armata persană prin efectuarea unei manevre de dublă învăluire. O parte a cavaleriei persane, care nu se îmbarcase, fusese anexată, între timp, pe aripa dreaptă a frontului, încercând să reducă din presiunea de pe flancuri. În timp ce jumătatea dinspre dealuri a grecilor strivea, sub echipamentul greu, trupele centrale inamice, cealaltă parte a atacat trupele care deja se retrăgeau către corăbii. Mulți dintre persani s-au refugiat către mlaștină, unde au fost măcelăriți de athenieni.  În acest moment, persanii au înțeles că lupta este pierdută, refugiindu-se către corăbii. O parte dintre greci i-au urmărit și i-a nimicit pe plajă, în timp ce restul trupelor au susținut atacul asupra persanilor încercuiți din zona centrală. Vizionați acest documentar dând click pe pictogramele de mai sus.